| Andy | Date: Vineri, 09 Sep 2011, 11:04 PM | Message # 1 |
|
Generalissimo
Grup: Administrator
Mesaje: 29
Premii: 0
Reputatie: 1
Status: Offline
| Adu-ţi aminte că erai ţărînă
Când m-am plecat să te culeg de jos.
Ţi-am modelat cu propria Mea mână
un chip, puţin de îngeri mai prejos.
În ziua-n care te-am zidit pe tine,
doar braţul Meu Mi-a fost în ajutor.
În chipul tau… M-am zugrăvit pe Mine
şi-n miez de lut am pus al meu fior.
Acest fior credeam c-o să te poarte
Spre ce e’ nalt şi pur, spre absolut…
Nu bănuiam pornirile deşarte
ce te trăgeau spre-originalul lut…
Eşti oare, tu făptura mânii Mele,
tu, Eu al Meu, din Mine Însumi smuls…!?
Mă îngrozesc pornirile rebele
ce zămislesc în tine, în ascuns.
N-am semănat sămânţa Mea-n ogoare?
De unde, dar neghină-a răsărit…?
Şi n-am sădit alese viţe, oare?
De unde struguri răi au odrăslit…?
Cum vezi tu astfel lumea decât mine,
când eu in ochi privirea mea ţi-am pus?
Ce zvonuri prinzi, ce şoapte-ajung la tine,
când în urechea ta e-al Meu auz?
Mă uit la flori, la pomi, la ţărm de mare,
la aştri şi la tot ce am creat,
cum şi-mplinesc menirea fiecare
şi de la legea dată nu se-abat.
Cu cât mai mult Mă uit apoi la tine
şi Ma întreb; ce-aş fi putut mai mult
să-ţi dau şi nu ti-am dat…?Din slăvi divine
M-am coborat, suspinul să-ţi ascult.
Şi ca un om trăit-am printre oameni.
te-am cunoscut, am fost un Om deplin.
Mi-a fost şi mie sete, Mi-a fost foame
şi-am cunoscut al ispitirii chin.
Ca să te-aduc în slava nemuriri,
în slava pentru care te-am creat,
Eu am primit osânda răstignirii,
plătind pentru întregul tău păcat.
Mai mult ce-aş fi putut Eu face, oare?
Te-am ridicat la ‘naltul rang de fiu,
Să moşteneşti împăraţia-n care
În slava Mea să fii de-a pururi viu.
Şi tu asculţi tulburătoarea şoaptă
Dintr-un văzduh atât de tulburat,
că liber eşti să ei din roada coaptă
a răzvrătirii, şi-ai să fii bogat.
Dar nimeni, nimeni sub aprinsul soare
Nu te iubeşte aşa cum te iubesc.
Eu te-am zidit, eşti via Mea lucrare,
şi arvunit, eşti raiului ceresc .
Ţărâna nu se-ntoarcă în ţărână!
Zidirea urce către Ziditor!
Cât iţi întind mîntuitoarea Mână,
răspunde-mi cu acelaşi sacru dor!
|
| |
| |
