Aş privi din zori în zori

toate văile cu flori.

Aş privi şi-aş strânge-n piept

tot ce-i tainic şi-nţelept…

Refren: |: Tot noianul zorilor,

                tot focul bujorilor,

                tot Suspinul crinilor

                din umbra grădinilor,

                tot seninul zărilor,

                tot Argintul stelelor,

                toată slava stelelor

                ce dă farmec nopţilor! :|

Şi când vine-o iarnă grea,

troienind cărarea mea,

lângă Domnul am, şi-atunci,

tot ce-i mai frumos în lunci…

Dar când Domnul va veni

şi în ochi mă va privi,

nu voi mai vedea atunci

nici cărări, nici văi, nici lunci…

            |: Nici noianul zorilor,

               nici focul bujorilor,

               nici Suspinul crinilor

               nici umbra grădinilor,

               nici seninul zărilor,

               nici argintul mirilor

               şi nici stelele de sus.

               numai faţa lui Isus! :|